|
|
I vicoli
Chista è la rruga di li janchi panni,
‘nci su navi e galeri e quattro ‘ntinni;
‘nc’è ‘na figghiola di quattordici anni,
calata di lu cielu e ‘nterra vinni,
la mamma la crisciu cu’ tanti affanni,
vinni a lu maritari e no’ la tinni;
ora si vota cu’ ll’occhi tiranni:
-“o bellu, se voi amuri, pigghiatinni”-.
'Ntra chista rruga nc' è 'nu bellu hhiuri.
Attornu, attornu novi ggigghi nd' havi.
È 'na figghiola ch' è china d' amuri;
Cuverna 'na città senza mangiari.
Se 'n carchidunu manda pe' ffavuri,
Dicitinci ch' è mmia, non si po' ddari.
Chistu è lu ggigghiu di lu primu amuri,
Amuri chi non pozzu abbandunari.
'Ntra chista rruga nc'esti nu trisoru.
Nci vonnu setti cosi, mu si pigghia,
Nci voli 'ngattu cu' li pili d'oru;
Lu marmuru mu hhiuri e pe' mu ggigghia,
E 'na stracozza mu faci lu volu;
Lu pulici mu sarta centu migghia.
Sti cosi 'ntra lu mundu non li trovu,
Apposta lu trisoru non si pigghia!
|
|
|